„Sper ca într-o zi, nu prea departe, să fiu în sală la debuturile elevilor mei pe marile scene ale lumii!”

Dialog cu prof. Diana Neacșu, profesor de Canto și Muzică de Cameră la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă”

Ori de câte ori apar pe scenă artiști consacrați sau care care promit o carieră fulminată se vorbește despre talentul lor, despre destin, har și talantul pe care îl vor înmulți. Rareori aflăm cine au fost cei care le-au cusut aripile și care i-au încurajat să se înalțe către zări ireal de frumoase pentru că, nu-i așa, Cerul nu are limite. Un astfel de mentor este Diana Neacșu, profesor de Canto și Muzică de Cameră la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă”, alături de care au crescut multe voci care au impresionat scenele lirice din România și nu doar. Ultimul succes, cel mai important, a fost repurtat la Siena, unde soprana Noemi Onucu, eleva Dianei Neacșu, a câștigat Premiul I, conferit la Concorso Internazionale di Canto Lirico „Giulio Neri”, prezidat de celebrul bariton Leo Nucci. Importanta distincție a fost prima adusă la Iași și este cu atât mai apreciată cu cât la concurs participă de obicei artiști lirici cosacrați, mai puțin elevi. Am stat de vorbă cu Diana Neacșu despre secretele reușitei, care se rezumă doar la a face tot ceea ce îți spune sufletul.  

- Sunteți un profesor remarcabil, ale cărui rezultate se văd în vocile elevilor dvs. Care este secretul din spatele muncii?

- Dacă ar exista o rețetă universală a succesului, aceasta ar fi fost descoperită până acum. Sunt fascinată de fiecare firicel de voce care își începe povestea la clasa mea și mă ancorez cu toate resursele umane și profesionale pentru dezvoltarea artistică a tinerilor care aspiră la scena lirică. Fără să fiu lipsită de modestie, consider că un profesor de canto are nevoie de multă răbdare și o foarte bună intuiție. Elevii au nevoie de talent, pasiune pentru cânt, inteligență muzicală și puțin praf magic!

- Care a fost primul premiu important câștigat de un discipol de-al dvs?

- Sunt sute de premii, nu le știu numărul, dar toate sunt foarte importante când devin confirmări clare ale unor începuturi artistice. Îmi amintesc cu multă emoție de fosta mea elevă, mezzosoprana Adelina Cociobanu, care în anul 2018, la Târgu Mureș, a obținut Marele Premiu al Concursului Internațional de Canto ,,Pompeiu Hărășteanu”, în valoare de 1.000 de euro. Pot afirma că așa a început drumul ei și în curând va debuta ca solistă a Operei Naționale din București.-

- Dacă vorbim de cale și de destin, cum ați ales muzica? Dar profesoratul? Ce v-a atras la canto?

- Nu știu dacă am ales eu sau dacă muzica s-a așezat firesc în viața mea de copil prin întâlnirile aparent întâmplătoare cu oamenii care m-au inspirat și care au influențat decisiv devenirea mea. Gândul mă duce acum la profesori, artiști sau părinții mei care mi-au oferit tot sprijinul. Îmi place să cred că, în cazul meu, Omul și Profesorul fac o echipă excelentă. Niciodată nu mă deconectez de la activitatea mea, iar nevoile elevilor mei se reflectă și dincolo de programul școlar. Pe scurt, îi port mereu în universul meu.

- Doar profesor de Canto sau și cântăreț? V-ar fi plăcut o carieră pe scenă? - Sunt un dascăl binecuvântat deoarece de-a lungul celor 15 ani de activitate didactică am strâns imense împliniri, iar succesiunea de confirmări pe plan național și internațional îmi aduce trăiri intense și satisfacții prețioase. Aș aminti câțiva dintre cei care și-au început drumul alături de mine: Sorana Nastasiu, Diana Claudia Ionescu, Adelina Cociobanu, Katrinel Prisacaru, Robert Dămian, Theona Iurcovschi, Daria Bârzu, Eliza Enache, Denisa Cazaciuc. Scena mea este sala de clasă unde se nasc și se reflectă visele, iar publicul meu sunt cei care mi-au motivat alegerea de a le ramâne primul ghid spre desăvârșirea lor profesională!

- Vorbiți cu mare drag despre elevi, cu care aveți o legătură frumoasă ca și dascăl. Mă întreb ce se întâmplă când ieșiți din sala de clasă? Cine ia locul profesorului?

- Muzica, pasiunea pentru arta cântului vocal și pentru operă sunt un mod al existenței mele. Sunt doar un profesor ales să facă tot ceea ce iubește fără limită- vocile, sunt mama care a ales pentru fiica ei instrumentul care devine prietenul cel mai bun al vocii, pianul. Mă bucur de colegi, de prieteni care îmi sunt alături dintotdeauna. Îmi place să admir infinitul vieții, natura, când am timp practic sportul meu preferat, tenisul. Sper ca într-o zi, nu prea departe, să fiu în sală la debuturile elevilor mei pe marile scene ale lumii!

A consemnat Maura ANGHEL

 

Caseta 1

“Fără să fiu lipsită de modestie, consider că un profesor de canto are nevoie de multă răbdare și o foarte bună intuiție. Elevii au nevoie de talent, pasiune pentru cânt, inteligență muzicală și puțin praf magic!” – prof Diana Neacșu