Evenimentul acum 100 de ani

Războiul a răscolit şi buimăcit totul în ţara românească. Mai că am fi de părere că vorba lui Sir Gray - cum că „România nu ştie ce vrea” - avea un oareşicare temei. Noi, după presa noastră judecând, nu ştim cătră care dintre luptători ne merg sentimentele. Nu ne putem lăuda cu cuminţască şi filosofica neutralitate, căci politiceşte şi naţionaliceşte pentru moment cu Bulgarii ne războim. Afară de aceasta politica noastră, pentru care ne-am atras urgia triptei înţelegeri, contra Bulgaria ne orientează, orice sar zice, ori cum am bolmojit-o. Atunci, ce însamnă tonul presei noastre, care ridică în slavă veştele de izbândă a Aliaţilor şi publică la pagina a III-a, la ultimele ştiri, cu litere de 2 centimetri titluri că „Adrianopol în flăcări” sau „Cedarea Adrianopolului”? * La Londra era gata să se închee pacea fără ca Bulgaria să ne fi recunoscut măcar în principiu drepturile noastre şi a trebuit să se întâmple o revoluţie la Constantinopol ca să nu se recunoască măcar în principiu drepturile noastre. D. ministru de interne a produs la Londra un argument pe care în interviul dat Universului l’a prezentat ca un argument fatal. Românii din Macedonia au drepturi istorice acolo (aplauze) şi nu’i putem prezinta ca un obiect de schimb (aplauze). Chestiunea a fost rău pusă. * În fiecare zi majoritatea ziarelor pariziene, engleze şi unele chiar austriece, anunţă când că Rusia ne-a ameninţat a ne declara răsboiu dacă vom îndrăsni şă ocupăm milităreşte Silistra, când că Austro-Ungaria cochetează cu Bulgaria şi o încurajează să răspingă cererile României.