Purtare de nota zero

Nici bine nu a început şcoala că au şi apărut tot felul de statistici. Culmea, toate legate doar de activitatea elevilor! Inspectorii au numărat cu sârg ori de câte ori elevii au chiulit de la şcoală, câte note proaste au luat, de câte ori s-au bătut ori au fumat. Rufele murdare s-au spălat în comunicate de presă, în conferinţe publice şi, evident, în şedinţele cu părinţii. Personajele negative sunt, de cele mai multe ori, elevii. Ei nu învaţă, ei chiulesc, ei îşi fac de cap, lor nu le pasă de meditaţiile gratuite şi de viitorul lor şi cine oare va plăti pensiile profesorilor care acum îşi tocesc nervii ca să înveţe odraslele carte?
Este adevărat că tinerii mai fac probleme, că poate nu mereu au conduita perfectă ori măcar cea solicitată, dar oare cei care îi îndrumă sunt fără de pată?
Zilele trecute citeam că o instanţă din Suceava a anulat diplomele de bacalaureat emise pe numele unor persoane care nu au trecut prin sala de clasă. Să fie oare elevii vinovaţi? Apoi, profesorii din Botoşani care au greşit la corectarea unor teze de la bacalaureat au scăpat basma curată. Au dat-o de gard şi nu li s-a întâmplat nimic. La un liceu dintr-alt oraş de fiţe al Moldovei, profesorii de limbi străine chiulesc de la ore. Oricum elevii nu învaţă, de ce să-şi mai bată capul?
Lipsa performanţelor din sistemul educaţional este pusă pe seama elevilor, care nu învaţă suficient, şi pe spinarea bâlbelor ministerului de resort, care face reformă în fiecare an. Da, este adevărat, dar de ce nimeni nu discută şi despre dascălii a căror conduită lasă muuult de dorit? La Botoşani, anul trecut, un profesor cu grave probleme de alcoolism a bătut crunt un elev, într-o şcoală din Bucovina, profesoara de matematică terorizează copiii în clase de au ajuns părinţii să facă proteste la inspectorat. La o grădiniţă dintr-un sat vasluian, educatoarea le dădea calmante copiilor, ca să nu fie deranjată. Oameni buni, pe ce lume trăiţi? Unde este misiunea pe care v-aţi asumat-o?
Sigur că există şi foarte multe lucruri bune, dascăli care se luptă pentru elevi, copii care aduc aur acasă de la concursuri internaţionale, dar nu ştiu de ce se vorbeşte mai mult despre lucrurile rele din sistem decât despre cele bune. Şi măcar dacă problemele s-ar rezolva, dar uite că ducem după noi un balast pe care îl cântărim la testele naţionale şi la bacalaureat.
Nu am văzut nici o statistică în care să fie numărate absenţele profesorilor, în care să fie socotite crizele lor emoţionale, în care să fie adunate furiile descărcate pe elevi sau frustrările din viaţa personală. Nu am văzut nici un raport în care să se vorbească despre rezultatele testărilor psihologice şi nici despre calitatea suplinitorilor care aleg catedrele ca o alternativă la şomaj. Mereu sunt vinovaţi elevii, iar cei care îi au în grijă, mai puţin.
Până când nu vom echilibra balanţa vinovăţiilor nu vom putea vorbi despre performanţe. Este important să recunoaştem că poate mulţi elevi nu sunt tocmai uşă de biserică, dar nici profesorii nu se chinuie să sculpteze caracterele. Şi dacă vreţi să ma contraziceţi, aşteptaţi măcar până la vară, când vom vorbi despre candidaţii care au copiat la examenul de titularizare! Inclusiv la Religie!

Maura Anghel