„Faptul că societatea a progresat înseamnă că politicul nu s-a amestecat în activitatea noastră”

 

interviu cu Ion Toma, directorul general al SC ApaVital Iaşi

Pentru Ion Toma, sintagma „ApaVital, o parte din viaţa ta” are alte conotaţii decât un simplu motto pe sigla unei societăţi. Aceasta întrucât inginerul angajat la atelierul de proiectare al RAJAC a ajuns la 18 ani neîntrerupţi petrecuţi la societatea de apă şi canalizare. A ocupat diverse funcţii de conducere, de la director de producţie până la cea de director tehnic, fiind numit director general în vara lui 2003, funcţie pe care o deţine şi în prezent.

 

 

 

- O întrebare de „încălzire”: 2012 a fost un an bun pentru ApaVital?

- În general, sunt mulţumit. În primul rând, am finalizat toate licitaţiile incluse în Masterplan. De altfel, unul din cele 17 contracte a fost terminat. Aveam termen 31 ianuarie, l-am finalizat în decembrie. Cât priveşte lucrările din fonduri proprii, am realizat multe investiţii, atât în judeţ, cât şi în Iaşi. În municipiu am încercat să ţinem pasul cu Primăria referitor la zonele unde s-a asfaltat cu bani europeni şi unde am încercat să schimbăm şi noi reţeaua pentru că, altfel, cinci ani nu mai aveam voie să intervenim pe străzile astea. În judeţ, s-au realizat extinderi de reţele în sate întregi: Deleni, Maxut, Scobinţi, Roşu, Măcăreşti, Ţibăneşti, Tomeşti, Ciurea, Miroslava. Tot anul trecut, în sfârşit, am rezolvat problema alimentării cu apă în zona Bucium, a mai rămas de rezolvat Bârnova.

- Ce vă aşteaptă în 2013?

- În martie, când încep treaba constructorii, sperăm să avem finalizate şi ultimele patru contracte, aflate momentan în faza evaluărilor. Partea de achiziţie pe fonduri europene s-a terminat, aveam 2-3 ani pentru implementare. Între timp, ne apucăm de întocmit documentaţia pentru 2014-2020. Prima condiţie ca să întocmeşti documentaţia şi să o trimiţi la Uniunea Europeană pentru aprobare este să ai Masterplanul actualizat.

 

„În perioada următoare ne vom axa pe investiţii în zona rurală”

 

- Cum stă Iaşul la extinderea reţelelor de apă şi de canalizare?

- Avem 90 la sută din oraş „acoperit” cu apă, au mai rămas zonele rezidenţiale... În mediul rural, acolo unde am ajuns, am branşat pe toată lumea, fireşte, cine a dorit.... Ne vom axa în perioada următoare pe investiţii în zona rurală, pe cele 200 de sate care încă nu au apă. Avem patru zone neatacate. Înspre Răducăneni, Schitu Duca, Cioreşti, Dolheşti, ducem o conductă de la Tomeşti, de fapt o magistrală, ca să putem asigura cu apă şapte comune. Apoi vom pleca de la Ciurea, prin Grajduri, pentru Mogoşeşti, Ciurea, Şcheia, Scânteia şi Drăguşeni. Iar vreo şapte comune. Mai avem o zonă în nord-vest, Tătăruşi, Valea Seacă, Vânători, Cristeşti, unde vom veni din Timişeşti. Şi mai sunt trei comune unde avem probleme cu sursa: Popeşti, Sineşti şi Mădârjac. Aici vom veni cu apa dinspre Brăeşti, Goeşti. Şi cu astea am acoperi întreg judeţul. Pe partea de canalizare, avem 13 staţii de epurare în exploatare. Mai sunt vreo 10 în diverse stadii făcute de comune şi pe care le vom prelua în operare. Necesarul lor este la vreo 40. Am recomandat să se cupleze mai multe comune la o staţie pentru a reduce costurile investiţiilor. Vorbind de bani, ne-ar trebui 250 milioane de euro, 100 şi ceva pe apă şi tot atât pe canal.

- În percepţia ieşenilor, apa este foarte scumpă...

- E greu să elimin clişeul ăsta. Noi avem 3,02 lei fără TVA. Galaţiul are 3,17, Neamţul 3,13, Bârladul e la 3,54, iar Huşiul are 4 lei.

- Bacăul e mai „jos”, la fel Vasluiul...

- Este adevărat, la Bacău e mai puţin. Vasluiul a mărit la 3,70 lei, iar noi avem 3,74 cu TVA. Ca o paranteză, Paşcaniul are 3,65 lei, Suceava la fel, deci e vorba de o diferenţă de doar câţiva bani. Dar Bacăul nu face nici o investiţie din fonduri proprii. Când primăria vrea să facă o stradă, schimbă pe banii ei reţeaua de apă, nu ca la noi, unde modernizăm cu fonduri proprii.

- Şi fostul primar Constantin Simirad spunea că, la Iaşi, apa e mai scumpă ca vinul...

- Glumea. Confunda litrul cu metrul cub. O face multă lume. Colegi de-ai mei îmi spuneau „mă, tu ai apa mai scumpă decât sucul”. Le răspundeam că sucul are un litru, iar eu vând o mie de litri. De-abia atunci realizau diferenţa. Nu scăpam de clişeul ăsta şi de aceea am pus mia de litri la intrarea în sediul societăţii. Este vorba de un cub, cu o mie de litri de apă în el şi pe care scria „1 mc egal 1.000 litri egal trei lei”, cât era tariful atunci.

 

„Şi eu plătesc mai mult”

 

- Ce consum de apă aveţi acasă?

- Cam 15 metri cubi. Suntem trei persoane, sunt peste medie... Recunosc, nu fac economii....

- Şi plătiţi exact cât consumaţi?

- Cât îmi spun cei de la asociaţie. Fiica mea se ocupă de treaba asta...

- Vă întreb pentru că vreau să vă aduc în zona clişeelor, cum ziceţi dvs...

... cu diferenţa de apă la bloc, nu?

- Printre altele. Cetăţeanul are o percepţie negativă atunci când vine vorba de ApaVital. Generată de patru lucruri: consumul în locuinţe, unde niciodată nu plătesc conform indexului, calitatea apei – unii spun că au ajuns să bea clor, iar un alt reproş se referă la lucrările din oraş, unde se spune că ApaVital sapă de zece ori în acelaşi loc. A patra problemă ar fi reprezentată de faptul că nu vreţi să încheiaţi contracte individuale…

- Haideţi să le luăm pe rând. Şi eu plătesc mai mult. În apartamentul meu şi la garsoniera părinţilor, aveam 10 contori pentru cinci coloane. Au venit cu verificarea contorilor. Nu am făcut-o la ApaVital, ca să nu se interpreteze. Au găsit doi contori defecţi. I-am schimbat. Cu toate astea, nu ne încadrăm. În scară sunt 45 de apartamente. Nu sunt toţi locatarii acasă, sunt şi apartamente închiriate, deci nu se fac citiri şi, din acest motiv, situaţia nu se închide. Există însă blocuri unde sunt montate apometre la limita proprietăţii, iar acolo cifrele coincid. Dacă toate instalaţiile ar funcţiona corect, nu ar exista pierderi, iar toţi locatarii ar da consumurile reale, atunci cu siguranţă se va plăti conform indexului.

- Cum stă treaba cu clorul din apă?

- Pot să pun mâna în foc, pe partea de producţie, că tot ce iese din Chiriţa şi tot ce vine din Timişeşti este cea mai bună apă din ţară. Chiar şi apa din Prut, datorită staţiei de cărbune activ, cu tot ce facem noi la Chiriţa, din punctul meu de vedere este mai bună decât cea de la Timişeşti, pentru că e mai puţin dură. Are o singură problemă: vara-i caldă, iar iarna-i rece. La ieşirea din staţie, noi suntem obligaţi prin lege să asigurăm dezinsecţia cu clor. Este pentru siguranţa consumatorilor. Din fericire, clorul este gazos, iar dacă cineva este alergic la această substanţă, recomandarea ar fi să ţină apa jumătate de oră într-o carafă. Clorul dispare. Mai ales vara, dacă o ţin apa într-o carafă şi o pun şi la frigider, este perfectă. Şi mult mai bună decât apa plată. În primul rând, pentru că e proaspătă. De la Timişeşti face 36 de ore, iar de la Prut zece ore, cu tot cu tratare. Aia din PET-uri poate să stea şi doi ani îmbuteliată.

 

„S-a schimbat legea, care ne dă acum voie la convenţii individuale”

 

- Intervenţiile din oraş?

- Asta e o mare problemă a noastră. Pe lângă faptul că plătim o grămadă de bani către firmele cu care avem contract, Primăria ne amendează tot pe noi. Culmea este că ne amenda chiar şi atunci când plăteam asfaltarea făcută de firma lor, Citadin. Văd că nici firmele cu care ulterior am semnat contracte nu intervin în termen de cinci zile, aşa că vom face o echipă a noastră care se va ocupa de refacerea carosabilului. Ştim că imaginea noastră suferă datorită acestui aspect şi de aceea am dispus constituirea acestei formaţii.

- A mai rămas problema cea mai stringentă. Contractele individuale...

- S-a schimbat legea, care acum ne dă voie la convenţii individuale. Atenţie, convenţii şi nu contracte...

- Care ar fi diferenţa?

- În convenţie, ApaVital nu răspunde de reţele interioare. Face numai facturare, încasare şi recuperarea datoriilor prin instanţă. Contractul ar presupune să gestionez eu întreaga reţea interioară, ori noi avem în concesiune doar domeniul public, care se opreşte la contorul general.

- Prin urmare, acum legea vă dă voie să încheiaţi convenţii individuale cu ieşenii...

- Cu trei condiţii cumulative: să fie distribuţie pe orizontală, deci cu contor la uşă, să dorească acest lucru toţi locatarii şi să existe un regulament întocmit de autoritatea locală, în speţă de ARSACIS. Deja am început să lucrăm în acest sens. Însă, fiind vorba de extinderea prerogativelor, apar şi cheltuieli suplimentare. Spre exemplu, un leu plătit în plus pentru emiterea facturilor sau pentru plata juriştilor. Ştiţi cum e: orice avantaj are şi un dezavantaj.

 

„Am încercat să-mi fac treaba cât am putut de bine”

 

- Sunteţi înregimentat politic?

- Nu. De la Revoluţie încoace nu am făcut parte din nici un partid. Înainte am fost membru de partid, cum era obiceiul pe atunci. M-au făcut ăia membru PCR încă de când eram student...

- Asta e secretul pentru care aţi rezistat în funcţie pe durata mandatelor a trei preşedinţi de Consiliu Judeţean?

- Aş vrea să cred că ocup acest post datorită profesionalismului, datorită faptului că am încercat să-mi fac treaba cât am putut de bine. Înţeleg unde bateţi, că la nivelul judeţului există decizii politice. Nu este cazul la ApaVital, unde directorul trebuie să ducă societatea spre direcţia cea bună. De altfel, faptul că societatea a progresat, înseamnă că politicul nu s-a amestecat nicicum în activitatea noastră.

- În plan personal, aţi mai avut o realizare în 2012...

- Cu copilul? Da, el era mai demult căsătorit. Cea mai mare realizare este că şi-a dat doctoratul. Daniel este cadru didactic şi îi trebuia pentru a putea promova profesional.

- Înţeleg că vă calcă pe urme?

- Face aceeaşi facultate pe care am urmat-o eu. Chiar îi place. Din păcate, e prost plătit. Eu sper ca învăţământul universitar să se ridice, iar profesia să fie respectată.

- Ce vă mai doriţi pentru 2013, profesional sau în plan personal?

- Profesional, să finalizăm toate investiţiile realizate cu fonduri europene. Până în martie să încheiem cu licitaţiile, anul acesta să terminăm trei din cele 15 lucrări, iar celelalte să fie în grafic. Mai sper ca până la sfârşitul anului să am aplicaţia pentru 2014-2020. Vreau ca tot ceea ce am făcut în cele 7-8 sate, împreună cu primarii, să extindem şi în alte localităţi. În plan personal, îmi doresc sănătate şi ca fata mea, acum studentă la a doua facultate în anul doi, să-şi găsească perechea. Şi mai vreau un nepot... Mai am maxim 5 ani până la pensie, iar ca orice pensionar trebuie să-mi plimb nepoţeii în parc... (a consemnat Tudor Damaschin)