„Virusurile nu au graniţe”

Considerat unul din cei mai apreciaţi specialişti în boli infecţioase la nivel naţional şi internaţional, prof. dr. Adrian Streinu-Cercel a dezvoltat în România numeroase proiecte în pionierat în domeniul HIV/SIDA, cât şi în cazul infecţiilor cu virusul hepatitei B şi C. Medicul s-a remarcat însă prin implicarea ca expert şi organizator al activităţilor de monitorizare ale evoluţiei infecţiei cu virusul gripal din sezonul epidemic 2009-2010, cât şi în problemele de vaccinologie.  

- Sunteţi iniţiatorul unui program îndrăzneţ privind eradicarea hepatitei C în România. Cum vedeţi un astfel de program, în condiţiile în care Ministerul Sănătăţii nu alocă suficiente fonduri pe partea de prevenţie?
- Este normal să facem cu toţii ceva, pentru că avem posibilitatea să scoatem din circulaţie hepatita C, al doilea după virusul variolei. La virusul variolei s-a mobilizat toată lumea, iar Organizaţia Mondială a Sănătăţii a avut un rol important, prin impunerea unui program foarte ferm de vaccinare. Trebuie să învăţăm din istorie şi iată că acum, în 2014, se discută în termeni foarte clari scoaterea din circuit a virusul hepatitic C. Acest virus este responsabil de îmbolnăvirea a milioane de oameni, fiind înregistrate sute de mii de decese asociate acestei infecţii şi a ajuns o problemă majoră de sănătate pentru noi toţi. Lucrurile se pot realiza foarte simplu, însă trebuie să existe voinţă şi dedicaţie. Vorbim de voinţă medicală, politică şi civică, pentru că, dacă aşteptăm ca Ministerul Sănătăţii să facă totul, vom aştepta mult şi bine, pentru că acest lucru nu se va întâmpla. S-a făcut un prim pas cu ajutorul Ministerului Sănătăţii, şi anume, registrul naţional de hepatite virale acute şi cronice. Cadrele medicale vor avea obligativitatea să introducă date şi, ca atare, după şase luni sau după un an, vom avea imaginea clară asupra magnitudinii fenomenului.

„Dacă aşteptăm ca Ministerul Sănătăţii să facă totul vom aştepta mult şi bine pentru că acest lucru nu se va întâmpla”

- Pentru implementarea acestui program nu este nevoie de o educare a populaţiei?
- Avem nevoie de sprijinul media pentru a poate transmite mesajul repetat către populaţie: S-a lansat programul, mergeţi să vă testaţi! Toate persoanele născute înainte de 1989, care au suferit intervenţii chirurgicale şi au primit produse de sânge, să se verifice pentru virusul hepatitei C. În acea vreme nu se ştia de acest virus şi sângele nu era testat nici în România, nici în alte ţări ale lumii. Este recomandat ca orice persoană, măcar odată la cinci ani, să-şi facă o baterie de analize care să implice testare pentru hepatita B, C şi pentru infecţia cu virusul HIV. Aceste investigaţii sunt obligatorii, mai ales dacă persoana respectivă ştie că are un comportament posibil la risc - adică tatuaje, piercing, nu a utilizat prezervativul la contact sexual întâmplător.

Autorităţile locale ar trebui să nu mai fugă de responsabilitate atunci când vine vorba de sănătate

- Cum se vor schimba politicile de finanţare, odată realizat acest registru?
- Odată realizat acest registru, se va schimba politica de alocare a fondurilor şi, pe de o parte, se vor aloca resurse de la bugetul de stat, dar şi resurse de la nivel local. Orice primărie mare are o comisie de sănătate, care trebuie să se implice în rezolvarea unei probleme de sănătate publică. Autorităţile locale ar trebui să nu mai fugă de responsabilitate atunci când vine vorba de sănătate, pentru că au primit un vot din partea locuitorilor unei comunităţi să facă ceva pentru zona în care sunt. Autorităţile locale este bine să organizeze mini-conferinţe în comunitate, prin care să le transmită faptul că există acest program de eradicare a hepatitei C, iar populaţia nu trebuie să decât să meargă la medicul de familie, să completeze un chestionar şi, în măsura în care la o întrebare va răspunde cu da, obligatoriu, medicul va trimite pacientul să se testeze.

- Care este reacţia autorităţilor legat de acest proiect pilot?
- Reacţia autorităţilor a fost bună, urmează ca în scurt timp să avem o întâlnire cu primarii din judeţele Moldovei pe această temă. La nivelul primăriilor ar trebui să se implementeze un mecanism financiar pentru susţinerea terapiei pentru bolnavii din comunitate. Aşa cum în fiecare oraş municipalitatea impune diferite taxe pentru te mir ce, aşa trebuie să prevadă un buget pentru sănătate, pentru oamenii care îi păstoresc. Biserica se poate implica în acest proiect, prin preoţii de parohie care, după slujbă, ar putea să le recomande enoriaşilor să meargă la medicul de familie.

- Care este incidenţa hepatitei la nivelul Moldovei?
- În zona Moldovei, cam 60 la sută din infecţiile de ficat sunt date de hepatita C, fiind o rată destul de mare, iar la nivel global sunt 350.000 de pacienţi care vor avea nevoie de tratament. Am început să aducem la cunoştinţă medicilor care este ţinta noastră terapeutică, iar la nivelul Ministerului Sănătăţii se pregăteşte lansarea programului naţional de tratare a hepatitei C.

- Aţi contribuit la menţinerea în viaţă a generaţiei HIV, copii infectaţi înainte de 1989 în spitale. Cum a decurs acest proces, în condiţiile în care nici societatea, nici medicina de la acea vreme, nu le dădeau şanse la viaţă?
- Nu a fost uşor, însă a fost un parcurs normal. Am făcut parte din prima echipă care a diagnosticat virusul HIV în România, în anul 1985, ca atare, aveam o experienţă la nivelul anilor `90. România a avut o particularitate aparte, a avut o cohortă de copii infectaţi cu HIV în condiţii de accident epidemiologic. La nivelul anilor 1990, era o modalitate prin care se făcea profilaxia hepatitei A cu imunoglobulină nespecifică, făcută din produse de sânge care nu era controlat, pentru că nu se ştia că există HIV. În anul 1990, ne-am strâns un grup de colegi, am luat o foaie de hârtie şi aşa am scris programul de prevenire a infecţiei cu HIV, pe care l-am urmărit pas cu pas şi am ajuns să vedem că tot ce ne-am propus s-a realizat. Ne-am propus ca numărul de infectaţi pe an să rămână constant şi am dat posibilitatea oamenilor să se testeze. Pe urmă au venit şi medicamentele, apoi s-a dezvoltat programul de monitorizare, apoi programele sociale aferente acestor categorii de persoane. Toate aceste lucruri nu se ştiau şi s-au învăţat din mers. Generaţia HIV a supravieţuit datorită dăruirii medicilor din reţeaua spitalelor de boli infecţioase din ţară.

- Vă mândriţi însă cu o reţea naţională bine pusă la punct…
- În România avem o reţea de boli infecţioase bine pusă la punct şi multe ţări din Europa sunt invidioase pe noi, că am reuşit să o dezvoltăm. Mulţi din afară s-au străduit să distrugă această reţea, au fost situaţii când mulţi specialişti din străinătate veneau în România şi ne dădeau sfaturi cât mai neinspirate cu putinţă. Noi am încercat să ne păstrăm capul pe umeri şi am acţionat cum a fost de cuviinţă şi trecerea anilor ne-a dat dreptate. De exemplu, în anul 2001, la Geneva, la întâlnirea UNAIDS World AIDS, am spus că trebuie să folosim medicaţia antiretrovirală ca mijloc de prevenire a transmitere infecţiei HIV în masă. Toată lumea a sărit în sus, spunând că nu este posibil aşa ceva şi este nevoie de studii, iar recomandarea noastră a fost ignorată. Pentru asta nu ai nevoie de studii, ai nevoie de cap. Noi ne-am văzut de treabă, au trecut 10 ani, iar în 2011, la Washington s-a lansat faimosul program al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii de utilizare a medicaţiei antiretrovirale ca modalitate de prevenire a transmiterii infecţiei cu HIV în masă. De ce au trebuit să treacă zece ani? Strict din punct de vedere politic, la nivel global este o reticenţă la ideile venite din Estul Europei. Noi ne-am văzut de treabă noastră şi am dat terapie la toată lumea şi apoi au venit şi studiile, care arată că am avut dreptate.

- Care sunt bolile infecţioase care reprezintă o ameninţare pentru omenire în următorii ani?
- Tuberculoza este boală care ne atrage atenţia. Lucrurile devin tot mai serioase şi va trebui să punem piciorul în prag pentru a ţine sub control această afecţiune. La nivel global însă, este vorba de hepatita B, spre care ne îndreptăm toată atenţia pentru găsirea unei soluţii terapeutice pentru a scăpa şi de acest virus. România are o şansă foarte importanţă pentru că, din anul 1996, am început vaccinarea împotriva hepatitei B. În cazul hepatitei B am plecat de la o incidenţă de 13 la sută şi am ajuns, în 2014, să discutăm de o incidenţă de 4 la sută, ceea ce este nemaipomenit, şi sperăm să ajungem în curând la procentul de sub unu la sută.

- Dezvoltaţi un program transfrontalier privind prevenirea bolilor infecţioase în Republica Moldova şi Ucraina...
- Am început un proiect transfrontalier intitulat managementul bolilor infecţioase, pentru că virusurile nu au graniţe, chiar dacă unii încearcă să le impună. Virusurile se plimbă nestingherite cu avionul sau maşina. Ca atare, toţi specialiştii trebuie să vorbească aceiaşi limbă, atunci când vine vorba de medicină şi să avem intervenţii rapide atunci când vine vorba de pandemie. Noi am avut un exerciţiu unei pandemiei în cazul gripei H1N1, iar reţeaua de boli infecţioase a funcţionat impecabil. Noi suntem cu cunoştinţa împăcată că am făcut tot ce ne-a stat în putinţă şi nu am făcut greşeli, aşa cum s-a întâmplat în Marea Britanie, cărora le-am atras atenţia că nu fac bine ce fac. În acea perioadă se dădea Tamiflu la colţ de stradă şi le-am atras atenţia specialiştilor că se vor trezi cu rezistenţe la acest medicament, iar în anul următor au înregistrat decese din cauza rezistenţei la medicamente. Or, la noi nu s-a întâmplat acest lucru. Sănătatea publică nu este o chestiune care să-ţi permită să te joci.
A consemnat Cristina MIHĂILĂ

Cine este Adrian Streinu-Cercel
* Managerul Institutului Naţional „Prof. Dr. Matei Balş” Bucureşti din 1997 până în prezent
* Preşedinte al Comisiei Naţionale de Luptă anti-SIDA a Ministerului Sănătăţii 1997-2008;
* Preşedinte al Comisiei de Boli Infecţioase şi de Luptă anti-SIDA - M.S. 2008 şi în prezent;
* Consilier al Ministrului Sănătăţii 1988-1999, 2001-2003;
* Reprezentant al României la ONU pentru infecţia HIV/SIDA 2000-2003;
* Membru al Academiei de Ştiinţe Medicale din New York – 2007;
* Membru Titular al Academiei Române de Ştiinţe -2009.