Prof. univ. dr. Stelian Dumistrăcel: „Limba română suferă de asaltul oamenilor inculţi”

Lingvistul Stelian Dumistrăcel vorbeşte despre neajunsurile limbii române din perspectiva discursului public, atrăgând atenţia asupra necesităţii populaţiei de a se familiariza cu vorbirea şi scrierea literară.  Mai mult, sociolingvistul realizează portretele celor mai importaţi actori ai vieţii politice româneşti, analizând coerenţa, claritatea şi corectitudinea discursurilor publice ale acestora

- Care sunt „problemele” de care suferă limba română în momentul de faţă?
- Limba română suferă în primul rând de asaltul oamenilor inculţi, al celor care sunt lipsiţi în primul rând de contactul cu vorbirea şi scrierea literară şi care au un rol important în viaţa publică. Nu ne interesează aici cum vorbeşte fochistul, femeia de serviciu sau grevistul, însă personajul politic trebuie să aibă o normă literară, astfel încât vorbirea lui să fie şi performantă. Este foarte important de înţeles că atunci când comunici te şi comunici, dacă tu nu poţi folosi limba corectă, exemplară, înseamnă că eşti incapabil să faci distincţii de bază, deoarece limba este principala cale de a stabili un contact performant cu cineva.

- Unde duce lipsa cunoaşterii limbii literare?
- Când nu este cunoscută bine limba, apar violentări ale limbii. Dintre acestea, cele mai des întâlnite sunt neologisme folosite greşit ca sens şi pronunţii greşite ale acestora. Una este ca un om de la ţară să zică „boiermaşină” pentru că nu a avut unde vedea cum se scrie cuvântul şi alta este ca un parlamentar să vorbească despre „indentitatea oamenilor”.

- În discursul politic contemporan se ţine cont de registrele limbii?
- Din păcate, nu. În registrul public, exprimarea trebuie să fie la nivelul pretenţiilor mediului cultivat şi pentru un public pretenţios. Acelaşi om poate vorbi la o întâlnire cu alegătorii pe limba lor. Este de dorit ca un personaj politic să fie în posesia mai multor registre şi să se adapteze la situaţia de comunicare.

- În dezbaterile politice este recomandat să se folosească un limbaj preţios sau unul pe înţelesul tuturor, pentru ca discursul să fie performant?
- În primul rând, trebuie să ai în vedere cine sunt interlocutorii şi moderatorul şi nivelul acestora. Te poţi evidenţia printre ei, dacă, specialist fiind, foloseşti termeni tehnici care dau culoare profesională discursului, dar trebuie să ai în vedere că aceştia trebuie decodaţi, fără emfază, pentru cei care te ascultă. Trebuie evitate formule precum am să vă spun de ce, deoarece te fac să devii o autoritate declarată, care nu face o impresie bună.

- Din politica românească, putem da exemple de persoane al căror discurs tinde spre performanţă?
- Fără nici un fel de partizanat, pot spune că se cunoaşte intenţia de a fi performant în discurs la Călin Popescu Tăriceanu. Acesta vorbeşte elegant, curat, având un discurs coerent, articulat, cu folosirea corectă a termenilor tehnici pe care îi şi explică în treacăt. Adriana Săftoiu are o vorbire exemplară, fără nicio concesie, care arată cultura acesteia, în timp ce la Tăriceanu este vorba despre practica vorbirii publice. Ion Iliescu este o persoană care vorbeşte emfatic, acesta având un discurs în limba de lemn, dar nu greşeşte niciodată. Discursul său public are rolul de persuadare, fiind unul festiv. Traian Băsescu foloseşte o mixtură de registre, deoarece el începe discursul foarte corect din perspectivă lexicală, acesta fiind coerent, pe parcurs trece repede la oralitate prin formulele adresate şi prin glumele presărate pe alocuri. Acesta are un ritm precipitat de elaborare a discursului, care duce la sincoparea ale vocalelor (exemplu poporlui, senatorlor - n.r.)

- Din perspectiva discursului, cum l-aţi caracteriza pe Victor Ponta?
- După părerea mea, Ponta nu este performant, pentru că nu a îmbrăcat haina de prim-ministru şi foarte repede trece la şolticării, alternând registrele. El a avut o viaţă publică pe plan naţional şi a dorit să atingă performanţa discursivă arătând că este documentat, inspirând încredere şi a dorit să cucerească auditoriul. Din perspectiva discursului, l-am considerat pe Victor Ponta foarte contaminat de stilul Băsescu, având un temperament de şmecher, căruia îi place ironia.

- Klaus Iohannis?
- În cazul preşedintelui, deseori se uită că limba lui maternă este germana. S-ar putea ca în multe situaţii el, întâi, să-şi elaboreze textul în germană, automat, după care să-l traducă în română. Putem spune că el gândeşte nemţeşte! Mai mult, a căpătat experienţă politică în rândul sibienilor, unde mulţi sunt cunoscători de germană, fiind pe măsura oamenilor de acolo. Spre deosebire de Ponta, Klaus Iohannis a îmbrăcat foarte repede haina de preşedinte. Preşedintele are o vorbire literară corectă, dar nu performantă, deoarece este încă marcată de nişte trăsături ale pronunţiei germane. Are ritmul frazei germane, vorbind aşezat.

- Pentru a atinge performanţa în comunicare sunt recomandate discursurile libere sau cele structurate pe o ciornă?
- Depinde de persoană. Vorbim aici de două tipare: oamenii dotaţi, care îşi pot imediat ordona ideile şi pot vorbi ordonat, dar sunt şi persoane care au deficienţe şi atunci este recomandat să îşi facă unele însemnări.

- Pentru a atinge performanţa discursivă, ce recomandaţi?
- Consider că ar fi indicat să se urmeze nişte cursuri de retorică, unde să înveţi cum să lansezi o idee, cum să o ilustrezi şi cum să o închei, revenind la începuturi. Acestea sunt aspecte care dau credibilitate discursului, fiind important să-i poţi capta pe ascultători şi să-i convingi prin ce spui şi cum spui. Apare aici retorica empirică, care ce ar putea fi tradusă prin a scoate din capul omului ideea pe care o are vizavi de o temă şi a-i băga ceea ce vrei tu, aceasta fiind acţiunea vorbitorului. Consider că, cel puţin pentru persoanele publice, este nevoie de o pregătire generală, aşa cum se învaţă matematica.

- Se vorbeşte des despre folosirea limbii de lemn în exprimare. Când a apărut acest fenomen?
- Limba de lemn este un instrument de comunicare performant, dar se adresează unui anumit gen de public. Contrar credinţelor, limba de lemn nu a apărut în perioada regimului comunist, ci a fost utilizată pentru prima dată în limbajul liderilor sindicali din Anglia. Este o limbă care pune accentul pe ce-i mai important din discurs şi care formulează enunţuri ce pot fi reţinute şi care mobilizează masele. Limba de lemn, ca expresie performantă, este adresată unui anumit public care nu face analiză, ci preia şi propagă mai departe un crez. Este vorba, în general, de un public mediocru, care nu este dispus să facă raţionamente prea lungi, care nu urmăreşte construcţii oratorice, aşteptând să i se dea de-a gata esenţa mesajului. Când folosim limba de lemn, noi nu acţionăm să spunem ceva, ci să convingem.

- În acest moment, discursul parlamentar bazat pe limba de lemn mai prinde la public?
- Depinde de cine este interlocutorul. Pentru fiecare nivel al discursului există publicuri care pot adera la un astfel tip de comunicare sau care manifestă repulsie şi formulează critici. Noi nu trebuie să ne simţim lezaţi de faptul că în unele discursuri sunt folosite clişee specifice limbii de lemn. Noi trebuie să ne plasăm printre cei care văd cu un ochi critic discursul şi au elemente de analiză, manifestându-se liberul arbitru.

- În discursurile politice actuale sunt folosiţi des termeni cu o sonoritate aparte, precum «baroni locali» sau «comunişti». Care este rolul lor? Mai au semnificaţia de altădată?
- Consider că aceşti termeni sunt de circumstanţă. Cuvântul baroni nu a mai fost folosit în limba română de aproape 100 de ani, de când existau baroni autentici în Transilvania. Astăzi, cuvântul a devenit o metaforă care nu pătrunde în esenţa lucrurilor. La fel se întâmplă şi cu termenul de comunist, care nu este analizat din perspectiva unei ideologii, ci este folosit doar pentru dispută politică. Este vorba de o utilizare tendenţioasă a acestor termeni. Din actualul discurs politic apare practic noua limbă de lemn, care renaşte din cenuşa celei vechi. Această nouă limbă foloseşte semnale şi lozinci mobilizatoare, care nu mai sunt judecate, cuvintele fiind desemantizate.

A consemnat Anca BURNICHE

* * *
„Dacă majoritatea deputaţilor şi senatorilor sunt de extracţie culturală modestă, la aceştia prinde un discurs în registrul informal şi chiar familiar, dar acesta poate alterna” - prof. univ. dr. Stelian Dumistrăcel
* * *

Cu o carieră de mai bine de jumătate de veac, prof. univ. dr. Stelian - Traian Dumistrăcel este cercetător ştiinţific de gradul I în cadrul Academiei Române, Filiala Iaşi. Dedicându-se cercetării în domeniul dialectologiei, etnolingvisticii şi sociolingvisticii, acesta s-a remarcat şi prin nenumăratele sale studii de etimologie, fonetică, terminologie, istoria limbii, sociolingvistică şi pragmatică. Printre distincţiile dobândite se numără premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române şi premiul „Coresi” la Salonul Internaţional de Carte SIC 2007. De asemenea, din anul 2010 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România.